Rar se se afla in lume persoane care sa fie daruite cu atatea daruri lumesti ca si Ecaterina: nascuta in Alexandria in familie de imparat, bogata, frumoasa si mai ales extraordinar de inteleapta (Homer, Aristotel, Platon, Virgiliu, Hipocrat sunt doar cativa din cei a caror mestesug Ecaterina il deprinsese si il stapanea deja la varsta  18 ani ). Chiar imparatul pe care il sfideaza public recunoaste ca ei i se cade sa imparateasca alaturi de el, cerand-o de sotie. Si totusi, Ecaterina renunta la nume si bogatie, acceptand sa fie intemnitata si chinuita public, renunta la frumusetea sa ( “eu sunt pamant si cenusa si toata frumusetea ca o floare se vestejeste si ca visul piere prin boala sau batranete; iar dupa moarte cu totul putrezeste”), renunta la intelepciunea lumeasca ( “am invatat tot mestesugul cartilor ritoricesti, filosofice si masurarii pamantului si alte intelepciuni, dar pe toate acestea le-am trecut cu vederea caci sunt desarte si nefolositoare si am voit a ma face mireasa Stapanului Hristos, care graieste prin proorocul sau acestea: Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta stiutorilor o voi lepada”).

Ce anume poate fi cauza unei asemena radicale intoarceri de la lumesc la duhovnicesc? Ce anume poate determina o tanara fata, constienta de calitatile sale neasemuite si care este indreptatita sa ceara orice favoruri lumesti, sa renunte la ele, dandu-si in final drept jertfa suprema, chiar propriul trup? Ce anume a inteles tanara Ecaterina, cea care cu mintea ei stralucita a atins limitele stiintelor vremii ei, de a oferit totul pentru nimic din cele vazute? “Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate: dragostea si bunurile ei” spune Apostolul!  Doar puterea dragostei dumnezeiesti, doar Duhul Sfant pogorat prin Botez, doar atingerea lui Dumnezeu care este iubire puteau sa o transforme pe Ecaterina in Mireasa vesnica a Domnului Iisus. “Eu stiu un tanar minunat, care fara asemanare te intrece pe tine in darurile care ai zis ca le ai; pentru ca frumusetea Lui intrece stralucirea soarelui, iar intelepciunea Lui indrepteaza toate fapturile si pe cele simtite si pe cele gandite. Apoi vistieria bogatiei Lui se imparte in toata lumea si niciodata nu se imputineaza, ci cu cat este impartita, tot mai mult se inmulteste; iar neamul Lui cel bun este negrait, neajuns, nestiut” ii spune batranul cel intelept la care ea a fost dusa de mama crestina, pentru alinarea sufletului ei. Din momentul in care cunoaste, cu mintea si cu inima, invatatura Fiului lui Dumnezeu, Ecaterina devine una dintre cele mai frumoase si mai patetice propavaduitoare a crestinismului intr-o epoca de mare prigoana, dar si plina dovezi minunate ale prezentei adevaratului Dumnezeu alaturi de fiii Sai.
Participand la confruntare publica cu primii 50 de intelepti ai imperiului, chemati de imparat sa-i combata argumentele pro-crestine, torturata apoi fizic de catre cei care pot ucide doar trupul, Sf Ecaterina reuseste prin stralucita sa pledoarie si prin exemplul sau sa-i aduca la Hristos pe toti carturarii cu care discuta, pe sotia imparatului Maximin – prigonitorul sau, pe bunul si viteazul dregator Porfirie impreuna cu 200 de ostasi, precum si mare parte din poporul care o urma, jelind-o. Moare bucurandu-se ca Il vede pe iubitul sau Mire chemand-o la El “ca sa imparateasca impreuna cu Dansul si sa se veseleasca in veacul cel fara de sfarsit.
In ultima sa rugaciune, Sf Ecaterina spune: “ Doamne Iisuse Hristoase… primeste sufletul meu, pe care l-am adus Tie ca jertfa pentru dragostea Ta. Adu-Ti aminte, Doamne, caci trup si sange sunt, si nu lasa greselile mele cele facute din nestiinta, ca sa fie aratate de cumplitii ispititori la infricosata Ta judecata, ci spala-le cu sangele pe care-l vars pentru Tine si randuieste ca trupul acesta, care ranindu-se se taie cu sabia, sa fie nevazut de vrajmasii Tai cei ce ma prigonesc. Cauta dintru inaltimea Ta, Doamne, si asupra poporului acestuia care sta inainte si-l povatuieste la lumina cunostintei Tale. Si acelora care vor chema prin mine numele Tau cel preasfant, da-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toti sa se laude maririle Tale in veci”
In 25 noiembrie 305, la taierea capului sau nu a curs sange ci lapte, iar ingerii au ridicat trupul sfintei Ecaterina si l-au dus in Muntele Sinai, in locul in care Moise vazuse Rugul Aprins.

Marii sale iubiri pentru Mirele Iisus, Acesta i-a raspuns cu masura dumnezeiasca! A proslavit-o peste veacuri, dedicandu-i cea mai veche (actualmente) manastire activa din lume, situata la poalele muntelui sfant in care Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, inaltata chiar pe locul in care a Moise a vazut Rugul Aprins.
Prezentand-o, actualul Arhiepiscop al Sinaiului, Damianos, spune:” Manastirea St Ecaterina este un centru monastic crestin grec-ortodox de rit bizantin, a carui viata monahala se deruleaza neintrerupt de saptesprezece secole. De 1400 ani in inima desertului Sinai, aceasta si-a pastrat caracteristicile initiale din vremea Imparatului Justinian ( 257-565 d.h.). De la Mahomed, fondatorul islamului, pana la califii musulmani si sultanii turci, trecand prin epoca lui Napoleon, toti au preluat manastirea sub protectia lor, ferind-o inclusiv de jafuri. In lunga sa istorie, Manastirea Sf Ecaterina nu a fost niciodata cucerita, pagubita sau distrusa. Traversand toate epocile, si-a pastrat intacta imaginea de loc sacru al Bibliei, asezandu-si lumina asupra evenimentelor Vechiului Testament precum si asupra continuitatii proslavirii Sfintei Fecioare Maria si a Domnului nostru Iisus Hristos.”
Manastirea Sf Ecaterina a traversat istoria ca oaza de crestinism, manastire libera, independenta, autocefala, nesubordonata nici unei patriarhii ortodoxe si nici unui sinod. Este, practic, cea mai mica patriarhie ortodoxa din lume, conducatorul ei fiind in acelasi timp si egumenul manastirii de calugari.

Cu ziduri de fortareata de 10-20 m inaltime, de aceeasi culoare cu roca arida din zona, manastirea ridicata in sec 6 pe locul unei biserici construita de Sf Elena, mama Sf Imparat Constantin,  cuprinde inestimabile valori de arta crestina, dar cele mai impresionanta dintre comorile sale sunt moastele Sf Ecaterina.

Ni s-a spus ca pentru toti pelerinii ortodocsi ajunsi aici se obtine aprobarea de inchinare la sfintele moaste, care sunt astfel scoase din altar. Ne-am asezat si noi, piosi, la randul format de catre cele doua grupe de romani care ne-am intalnit in dimineata de noiembrie la manastirea din Sinai. Biserica ortodoxa, cum nu mai vazusem de ceva vreme, de cand ne preumbalm  prin Egipt cautand vestigii crestine (toate celelalte biserici si manastiri ale pustiului egiptean preluand masiv influente arabe in arhitectura si ornament), biserica manastirii Sf Ecaterina este plina de candele mari, care atarna ca si ciorchinii din inaltul tavanului plat, atasat in sec 18 constructiei care dateaza din anul 551 !

In dreapta altarului se afla, pe iconostas, mare, cunoscuta icoana a Sf Ecaterina cu rochie rosie, iar in fata ei preotul care ne binecuvanteaza imbracat in vesmintele cunoscute de noi ( in sfarsit! preotii bisericii copte au cu totul alt tip de vesminte!) tine in maini o punga din care scoate si daruieste fiecarui pelerin care saruta sfintele moaste, cate un inel. Acesta aminteste de inelul pe care Ecaterina l-a gasit pe deget dimineata, trezindu-se din visul in care, dupa primirea Botezului crestin, Stapanul Hristos i-a spus” Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mea vesnica; deci sa pazesti arvuna acesta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum arvuna de la alt mire pamantesc”.
Emotionati, inaintam in tacere, dar surpriza vine cand ajungi sa vezi sfintele moaste: intr-o racla mica de argint si sticla, mana stanga a Sfintei Ecaterina este… ca vie! Gratioasa ca a unei balerine, fina, delicata, mana este plina de inele subtiri, care parca plutesc pe degetele usor rasfirate… nici urma de trecere a timpului ( 1700 de ani!), este o mana perfecta, care te duce cu gandul la neasemuita frumusete a sfintei … frumusete trupeasca, frumusete sufleteasca, frumusete a spiritului…Raman uimita, dar trebuie sa-mi revin repede, pentru ca randul inainteaza, sarut racla cu mana, sarut racla cu capul sfintei si abia ulterior aflu ca la moartea sa, indeplinindu-i o ultima dorinta, Mirele sau a trimis ingerii ca sa-i ia corpul martirizat, care a disparut pur si simplu si a fost descoperit datorita unei viziuni a unui calugar, trei secole mai tarziu in muntele Sinai. Atunci, manastirea care deja exista si era inchinata Sf Fecioare Maria a fost redenumita Manastirea Sf Ecaterina!
Stiam ca Icoana Iisus Pantocrator ( sec VI) se afla in galeria de icoane a Manastirii Sinai, reprezentarea este foarte cunoscuta si socheaza prin forta sa inexplicabila, data poate de figura asimetrica a Mantuitorului (orice icoana atrage in primul rand prin simetria si echilibrul compozitiei, ori aici este exact contrariul; si totusi…). La sfarsitul vizitei noastre in Manastirea Sinai am cautat Muzeul, special pentru aceasta icoana care ma fascineaza de multi ani si la care voiam sa ma inchin. Este usor de gasit, se afla chiar la intrarea in galeria care cuprinde comori de arta crestina ( icoane vechi, obiecte de cult in metale pretioase, vesminte arhieresti etc). Vazand ca stau mai mult in fata icoanei Mantuitorului, calugarul muzeograf s-a apropiat si, din vorba in vorba, ne-a descoperit secretul acestei reprezentari asimetrice: partea stanga este expresia IUBIRII lui Hristos, partea dreapta Il reprezinta pe Iisus Judecator! Genial iconarul anonim al sec VI, plin de harul Duhului Sfant – unica reprezentare traversand veacurile crestine!

Parintele muzeograf a luat o lanterna si ne-a mai pus in valoare o alta icoana din sec 12, foarte rara ca model: Bunavestire, in care Fecioara Maria tine in mana dreapta, in poala, un medallion care are gravat un embrion, iar in dreptul inimii sale, nevazut decat sub fascicolul de lumina al lanternei, este desenat fin, cu o culoare fosforescenta, un prunc: Pruncul Iisus, pe care tanara Fecioara Maria il purta deja in inima sa in momentul in care Arh. Gavriil ii aduce vestea!

Este o minune, intr-adevar: un arbust ca o cascada, verde mereu, cu frunze dar fara flori si fructe, traversand secolele…  Acesta este Rugul Aprins, prin care Domnul i-a vorbit lui Moise prin foc. “Descalta-te, caci locul pe care te afli este sfant!” ( Exodul, 3,5) Acesta este locul cel mai binecuvantat din manastirea Sf Ecaterina… Cu radacina sub altarul capelei, afinul inaltat spre Cer sfideaza legile firii. Este uimitor, ca si minunea “gravarii” pe orice piatra de pe muntele Sinai a desenului acestui rug, caci indiferent cum ai sectiona granitul dur, rosiatic, tot profilul rugului il vei gasi.
“ Bucura-te, piatra scumpa a Bisericii crestinesti;
Bucura-te, grabnica izbavire a celor cuprinsi de suparari;
Bucura-te, vindecatoare tare a celor plini de rani si dureri; Bucura-te Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!”