Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Sfânta Ecaterina, prinţesa muceniţă, considerată “ocrotitoarea studenţilor”, a trăit pe vremea împăratului Maximian, în cetatea Alexandria, fiind născută în anul 287, cel mai probabil.
A fost decapitată din ordinul împăratului în anul 304 (sau 305), după ce a refuzat să renunţe la credinţa creştină.
Când i-a fost tăiat capul cu sabia, în loc de sânge, din rană a curs lapte.
Moaştele Sfintei Ecaterina se află la mănăstirea din Muntele Sinai (Egipt) ce-i poartă numele.
Sfânta Ecaterina este sărbătorită la 25 noiembrie, conform calendarului bisericesc de stil nou, în ziua în care, potrivit surselor creştine, a fost martirizată.
La fel ca în cazul vieţii şi martiriului altor sfinţi, detaliile diferă de la o sursă la alta, dar ne vom baza în continuare pe informaţiile convergente despre Sfânta Ecaterina.
Ecaterina era fiica unui nobil (principe) cu numele Consta (Constus). În unele sinaxare se spune că acesta fusese împărat înaintea împăratului Maximian, amănunt neconfirmat de izvoarele istorice.
După moartea tatălui, a fost educată de mama ei, care, în taină, era creştină.
La 18 ani, Ecaterina era o fecioară deosebit de frumoasă şi de o inteligenţă fără seamăn.
Provenind dintr-o familie de rang înalt, a avut avantajul de a studia temeinic toată învăţătura şi ştiinţa greacă şi latină, citind operele lui Homer şi ale lui Virgiliu, ale doctorilor Hippocrat şi Gallin, filosofilor Aristotel şi Platon, scrierile “marilor magi” (astronomi) Ianni şi Iambri, ale lui Dionisie, profeţiile Sibilei ş.a.
A învăţat retorica, precum şi mai multe limbi. Faima înţelepciunii şi frumuseţii ei s-a răspândit în lumea largă, fiind admirată nu doar de cei care o cunoşteau, dar şi de cei care doar auziseră despre ea.
Mulţi bărbaţi şi-ar fi dorit-o de soţie, până şi împăratul Maximian (co-împărat cu Diocleţian) o credea demnă de tronul împărătesei.
Ecaterina considera însă că niciun bărbat nu merită să-i fie alături, spunând că nici unul dintre ei nu-i este egal ca frumuseţe şi inteligenţă.
Văzând că Ecaterina nu îndrăgeşte niciun bărbat, mama ei a dus-o la un duhovnic.
“Cunosc un Mire care te depăşeşte în toate”, i-a spus preotul. De la el, tânăra a aflat despre Creştinism şi Mântuitorul Iisus Hristos. La finalul discuţiei, duhovnicul i-a dăruit o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, spunându-i că aceasta o va ajuta să-şi vadă mirele.
La scurt timp, Ecaterina a avut două viziuni, în somn. În prima a văzut-o pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, dar nu vedea şi faţa Mântuitorului. A înţeles că acest lucru se întâmplă din cauză că nu este creştină.
Astfel, merge din nou la duhovnic, de la care află despre facerea lumii, căderea omului în păcat, a Doua Venire a Mântuitorului şi cere să fie botezată.

crestinortodox.ro

În timpul celei de-a doua viziuni, Iisus Hristos-Pruncul din icoană i-a dat Ecaterinei un inel de logodnă, zicându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasă Mie nestricată şi veşnică, deci să păzeşti tocmeala aceasta cu dinadinsul şi să nu mai primeşti nicidecum alt mire pământesc“.
Dimineaţa, Ecaterina a constatat cu uimire că poartă cu adevărat pe deget inelul de logodnă primit în timpul vedeniei. Inelul se află şi astăzi pe degetul Sfintei Ecaterina.
În acea perioadă, împăratul Maximian, ar fi ajuns în cetatea Alexandriei pentru a aduce ofrandă zeilor.
Ecaterina însă le vorbea oamenilor despre deşertăciunea păgânismului: “Mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun ca să se închine unor urâciuni ca acestea“.
Pentru că l-a înfruntat pe împărat, dar pentru că a reuşit şi să-l impresioneze puternic pe acesta cu frumuseţea ei, Ecaterina a fost dusă în faţa unui consiliu format din 50 de filosofi păgâni, care urma să o determine să renunţe la creştinism şi să se închine zeilor.
Ecaterina a combătut argumentele membrilor consiliului şi a rostit o pledoarie în favoarea creştinismului atât de convingătoare, încât filosofii s-au dezis cu toţii de zei şi s-au convertit la credinţa creştină. Au fost martirizaţi din acest motiv, fiind arşi de vii.
Înfuriat, împăratul Maximian a poruncit ca Ecaterina să fie biciuită cu vine de bou, apoi să fie întemniţată fără mâncare şi apă.
Inspirată de o vedenie, împărăteasa Augusta, soţia lui Maximian, a mers împreună cu un prieten al împăratului şi cu două sute de ostaşi, conduşi de comandantul gărzii imperiale, Porfirie (mucenicul Porfirie Stratilatul), în temniţa Ecaterinei. După o discuţie cu ea, toţi s-au convertit la creştinism, sfârşind şi ei mai apoi prin moarte mucenicească.
Se împlinise proorocia Ecaterinei pentru împăratul Maximian: „Mulţi din palatele tale vor crede în Hristos Dumnezeu“.
Împăratul Maximian i-ar fi propus din nou Ecaterinei să se închine la idoli şi să-i devină soţie. Ecaterina a refuzat şi a fost supusă în mod public unor torturi cumplite. Mulţimea de oameni care asista la scenele de groază plângea că se pierde o tânără atât de frumoasă şi deşteaptă, însă Ecaterina spunea că are sufletul plin de bucurie: „Eu văd acum pe iubitul meu Mire Iisus Hristos, Făcătorul şi Mântuitorul meu, cununa şi slava mea“.
Potrivit sinaxarelor, în timpul torturilor, un înger i s-a arătat Sfintei Ecaterina, sfărâmând roata pe care era trasă. Apoi, Iisus Hristos Însuşi i S-a arătat şi a mângâiat-o.
După o ultimă încercare nereuşită a împăratului de a o convinge să se închine zeilor şi să-i devină soţie, Ecaterina a fost scoasă în afara cetăţii, tăindu-se capul.
Din rană a curs lapte, în loc de sânge.
Sursele creştine mărturisesc că trupul Sfintei Ecaterina a dispărut în mod misterios de la locul execuţiei şi că îngerii Domnului l-au ridicat şi l-au dus în Muntele Sinai, în locul în care Profetul Moise a văzut Rugul Aprins şi unde a primit de la Dumnezeu Tablele cu Cele Zece Porunci.
La poalele Muntelui Sinai (Peninsula Sinai, Egipt) a fost construită Mănăstirea Sfintei Ecaterina, la o înălţime de 1.200 de metri, în care se păstrează moaştele Sfintei.
Lângă Muntele Sinai (2.285 de metri înălţime) se află Muntele Sfintei Ecaterina (2.637 de metri înălţime).